Aproape toţi copiii care merg în colectivitate ştiu deja despre conflictul din Ucraina. Fiecare povesteşte colegilor ce a auzit în casă, la televizor sau ce a văzut în social media. Dar copiii nu ştiu doar despre isprăvile amuzante ale fermierilor care au confiscat rachete sau tancuri, ci şi despre bombardamente şi pierderea de vieţi.
Chiar dacă nu toţi o arată, foarte mulţi copii sunt îngrijoraţi sau chiar pot simţi frică şi anxietate. Încep să îşi dea seama că războiul real e diferit de războiul de la cinema unde, după ce filmul s-a terminat, în urmă rămân resturi de popcorn, nu ruine.
Este important să avem discuţii clarificatoare cu aceşti copii deja expuşi la ştirile despre război – discuţii acordate cu vârsta şi personalitatea lor. Iată câţiva paşi:
- Încercăm să aflăm gradul lor de informare. Îi întrebăm ce ştiu şi de unde le-au parvenit informaţiile. Nu este necesar să abordăm subiectul cu copiii foarte mici / care nu au intrat încă în colectivitate (este chiar indicat să nu urmărim ştirile despre război în prezenţa lor).
- Aflăm ce părere au şi cum se simt în acest context. (Veţi fi surprinşi să auziţi întrebări precum: Vom muri cu toţii? Vor da bomba nucleară? Vor bombarda şi oraşul nostru? Tata va fi obligat să plece în armată? Mami, noi avem buncăr antiatomic?)
- Le explicăm cu calm punctele esenţiale, fără a intra în detalii teribile care ar putea provoca coşmaruri. (Astfel de discuţii nu trebuie să aibă loc înainte de culcare.) Ţinem cont de vârsta copiilor. Am realizat un material video de suport în care Buha clarifică mai multe noţiuni (război, refugiaţi, ajutor umanitar, solidaritate, pace etc.):
- Subliniem ideea că în ţara noastră nu este război, iar ei se află în siguranţă. Repetăm acest punct de mai multe ori pe parcursul discuţiei. Putem menţiona inclusiv prezenţa noastră în UE şi NATO, deoarece mulţi copii au nevoie şi de astfel de argumente.
- Terminăm discuţia într-o manieră pozitivă şi constructivă: îi invităm să facă un desen sugestiv sau o poezie despre pace, mergem împreună să donăm sau să facem voluntariat. E important să cultivăm empatia, generozitatea, compasiunea.
- Reluăm discuţia ori de câte ori este cazul, pentru că informaţiile şi zvonurile vor continua să circule, iar copiii vor fi în continuare expuşi. Avem grijă ca, în urma vorbelor noastre, copiii să nu devină bullies şi să nu provocăm discriminări şi stigmatizări. De exemplu, dacă în preajmă există colegi de origine rusă, ei nu trebuie în niciun caz agresaţi sau marginalizaţi, pentru că aceşti copii chiar nu au nicio vină.
- Limităm vizionarea emisiunilor de ştiri în prezenţa lor, astfel încât ştirile negative să nu devină copleşitoare.
- Avem grijă de starea de bine a întregii familii – ne decuplăm din când în când de la ştiri şi facem activităţi care să ne relaxeze. Nu este necesar să lăsăm televizorul deschis permanent pe canalele de ştiri – este important să alegem câteva surse de încredere şi să le urmărim pentru actualizări. Cufundarea în lectură este o alegere excelentă pentru decuplarea de la ştiri negative. Este nevoie de echilibru.
În filmul cu Buha nu am intrat în detalii privind agresorul şi motivaţia. Dacă urmează din partea copiilor întrebarea “Dar cine a atacat Ucraina?” trebuie să ne gândim dacă răspunsul pe care îl vom da este corect. Din informaţiile actuale, cetăţenii ruşi au blocate multe canale de informare independentă, aşa că mulţi nici nu ştiu despre războiul în care e implicată ţara lor. Deciziile preşedintelui lor nu reprezintă voinţa poporului. O altă întrebare care ar putea să apară este “Dar de ce a fost atacată Ucraina?”. Aici sunt multe de spus şi destul de complicat de explicat. Ucraina nu a atentat la integritatea altor ţări şi nu a întreprins nimic ce ar putea motiva un război. Ideea de bază este că Ucraina doreşte să rămână o ţară liberă şi independentă, aşa că se opune agresorului, cu toate forţele.
Am fi vrut să nu fim nevoiţi să facem acest material. Am fi dorit ca în Europa şi în lume să fie pace. Dar nu putem să le ascundem copiilor (mai ales celor mai mari) ce se întâmplă în lume. Informarea corectă este un element important. În iureşul ştirilor şi evenimentelor, autorităţile uită iar, ca şi în cazul COVID, să elaboreze o strategie de comunicare specială pentru copii. Uită că cei mici au acces la aceste ştiri teribile şi, dotaţi cu o imaginaţie mult mai bogată decât a adulţilor şi mai puţină experienţă de viaţă, se pot panica. Aşa că am încercat să umplem noi această lacună de comunicare.
Vă mulţumim pentru parcurgerea acestui material şi sperăm ca el să nu mai fie de actualitate în cât mai scurt timp. Să fie PACE!